Biserica Logos. Un loc unde ești iubit si acceptat. Un loc unde nu plângi niciodată singur și unde lacrimile sunt șterse cu blândețe, unde bucuria este molipsitoare și râsul este la fel de sfânt ca și rugăciunea. Un loc unde nu te simți strivit ci încurajat și îmbărbat. Un loc unde nu există eșecuri de nici un fel ci doar încercări nereușite care merită să fie probate din nou. Un loc unde ești privit ca mai mare, unde chemarea ta poate înflori. Un loc în care ești ca și o carte deshisă în care cu toții vor scrie. Un loc în care frământările tale vor fi bătăliile celorlalți. Un loc unde Cuvântul se citește de pe buzele Duhului, unde cu toții credem că despărțiți de El nu suntem nimic și nu putem face nimic. Un loc în care Hristos este Domn, păstor și prieten, unde Duhul este o persoană vie împărțind cu bucurie daruri iar Tatăl primește toată gloria pentru această taină nemaipomenită care se cheamă Biserica. Un loc unde toți cei care intră simt că aparțin și că de fapt s-au întors acasă. Fii liber să intri. Fii liber să rămâi. Te așteptăm ...Acasă.
Redus la esenţe pentru mine Logos înseamnă Cristos în noi, nădejdea slavei! Spus mai pe larg, înseamnă fraţi în ochii cărora pot privi cu încredere, curăţie şi dragoste din Domnul...
Biserica este un trup… în mijlocul căruia se aud bătăile inimii Domnului. Fiecare bătaie recirculă sângele Mielului dând hrană şi oxigen, aducând astfel imunitate,
Cred că puţin am alunecat, poate inconştient, înspre o Evanghelie a prosperităţii, sau înspre un creştinism idolatru în care noi suntem ceva (repet, probabil inconştient) şi putem face ceva.
Să nu mai putem de gelozie ca El să fie mereu preamărit în biserică, în noi! Cum am putea să ne ascundem şi mai mult în spatele Lui ca El să fie văzut...?